Inscrierea pentru vot in strainatate s-a prelungit

Inscrierile pentru vot in strainatate, pe listele permanente dar si pentru votul prin corespondenta s-au prelungit pana la data de 15 septembrie 2019 (AICI)

Concluziile Forumului Romanilor de Pretutindeni

Despre Declaratia Comuna

DECLARATIA COMUNA a reprezentantilor asociatiilor de romani si mass-media romaneasca din strainatate participanti la lucrările Forumului Românilor de Pretutindeni organizat în perioada 4-7 septembrie 2019 de către Guvernul României prin Ministerul pentru Românii de Pretutindeni. TEXTUL DECLARATIEI SE POATE CONSULTA INTEGRAL AICI

Foto : Ovidiu C. Banea

Despre gregarism sau spiritul de turmă la români

De ajutor în trecut, însă cu riscuri în prezent


Cu text preluat din

IDENTITATEA ROMÂNEASCĂ ÎN CONTEXTUL MODERNITĂŢII TENDENŢIALE,

Profesor Constantin Schifirneț

Revista Română de Sociologie, serie nouă, anul XX, nr. 5–6, p. 461–480, Bucureşti, 2009


Identitatea românească îşi are rădăcina în profilul psihologic al românilor.
În realitate, spune Rădulescu-Motru, principala trăsătură a poporului român este gregarismul, o stare impusă de împrejurări şi de tradiţii. Toate calităţile românului s-ar fi născut din gregarismul său, ele manifestându-se numai în grup: ,,suntem poporul cel mai susceptibil când este să ne rostim în grup şi ca grup”. Această caracteristică fundamentală a spiritului românesc a fost necesară în trecut: ,,Fără acest gregarism nu s-ar fi putut menţine unitatea limbii şi a bisericii. Gregarismul a oprit diferenţierea personalităţilor şi, cu aceasta, a culturii, dar, în schimb, el ne-a păstrat întregimea neamului şi a slabei culturi româneşti cât era”.

Din perspectiva viitorului, gregarismul, continuat ca atare, ne poate fi fatal.

Societatea modernă impune individualitatea, conştiinţa efortului şi sacrificiului personal. Ideea aceasta o dezvoltă Rădulescu-Motru într-o lucrare de referinţă: Vocaţia, factor hotărâtor în cultura popoarelor (1932), în care afirmă fără echivoc: ,,Unul este sufletul poporului românesc în manifestările sale curat psihologice şi altul este sufletul poporului românesc în realizarea vocaţiei sale. Vocaţia românilor începe acolo unde sfârşeşte psihologia românilor”.

Ce să spunem noi aici în Islanda... Că dacă vrem să avem vocație și să ne dezvoltăm personal nu ar trebui să ne adunăm și să strângem rândurile? Oare de aceea românii nu rezistă în grupuri când sunt plecați de acasă? Suntem toți oameni cu viziune, independenți?